PARANÓIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații etc.; boală care face parte din acest grup. [Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARANÓIA f. Stare patologică constând în afectarea psihicului, care se manifestă prin delir sistematic (de grandoare, de persecuție, de gelozie etc.), decurgând fără halucinații și schimbări pronunțate ale personalității. /<fr. paranoïa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PARANÓIA s.f. (Med.) Boală mintală manifestată prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, susceptibilitate și orgoliu exagerat, halucinații etc. [Pron. -no-ia, gen. -iei. / < fr. paranoïa, cf. gr. paranoia – nebunie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARANÓIA s. f. boală psihică manifestată prin lipsă de logică în gândire, idei delirante fixe, susceptibilitate și orgoliu exagerat, neîncredere, falsitate a judecății. (< fr. paranoïa, gr. paranoia, nebunie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
paranóia s. f., g.-d. art. paranóiei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink