PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] – Din fr. patronage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATRONÁJ s.n. Ocrotire, sprijinire, protecție. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, dusă de societățile de binefacere. [Var. patronagiu s.n. / < fr. patronage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PATRONÁJ s. n. ocrotire, protecție; sprijin, egidă. ◊ (în trecut) societate de binefacere; acțiune de (falsă) ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă. (< fr. patronage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PATRONÁJ s. 1. v. ajutor. 2. v. egidă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
patronáj s. n. (sil. -tro-), pl. patronáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PATRONÁJ ~e n. 1) Ajutor acordat cuiva de o persoană influentă; protecție. 2) (în unele țări) Societate de binefacere. /<fr. patronage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink