PIDÓSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit; care face totul pe dos. II. S. m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii și cu flori galbene (Cerinthe minor și glabra). – Pe dos + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIDÓSNIC adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexpicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIDÓSNIC s. (BOT.; Cerinthe minor și glabra) (reg.) cerițică, somnoroasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pidósnic adj. m., s. m., pl. pidósnici; f. sg. pidósnică, pl. pidósnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIDÓSNIC1 ~că (~ci, ~ce) pop. 1) (despre persoane) Care face totul pe dos; cu purtări ieșite din comun. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este contrar așteptărilor. /pe dos + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIDÓSNIC2 ~ci m. Plantă erbacee cu tulpină e****ă, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albăstrie dispuse pe tot lungul tulpinii și cu flori mărunte galbene, care crește pe marginea drumurilor; somnoroasă; cerițică. /pe dos + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink