PLẤNSET, plânsete, s. n. Plâns1; lamentație, văicăreală; (concr.) lacrimi. – Plâns1 + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLÂNSET s. 1. lăcrimare, plângere, plâns, plânsoare, (înv. și reg.) plânsătură. (~ cuiva îndurerat.) 2. plâns. 3. v. văitat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Plânset ≠ râset
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
plânset s. n., pl. plânsete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÂNSET ~e n. v. PLÂNS I. /plâns + suf. ~et
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink