POJÁRNIȚĂ, pojarnițe, s. f. (Bot.; pop.) Sunătoare. – Pojar + suf. -niță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POJÁRNIȚĂ s. v. sunătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POJÁRNIȚĂ s. v. sunătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pojárniță, pojárnițe, s.f. 1. (pop.) sunătoare, pojar, pojarnică, pojărnică. 2. (înv. și reg.) loc pe care a fost un foc mare, un incendiu; morman de jeratic. 3. (reg.) epidemie de pojar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pojárniță s. f., g.-d. art. pojárniței; pl. pojárnițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POJÁRNIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină e****ă, înaltă, având frunze alungite și flori galbene-aurii, dispuse în inflorescente terminale, folosită în scopuri medicinale; sunătoare. /pojar + suf. ~niță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink