PÂNTECÉL, pântecele, s. n. Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂNTECÉL s. (ANAT.) burtică, burticică, pântecuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pântecél s. n., pl. pântecéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink