Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
REPUGNÁ, pers. 3 repugnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPUGNÁ vb. I. intr. A-i produce cuiva silă, oroare, dezgust; a-i displăcea profund. [P.i. 3,6 repúgnă. / < fr. répugner, cf. lat. repugnare – a rezista].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPUGNÁ vb. intr. a-i produce cuiva silă, oroare; a-i displăcea profund. (< fr. répugner, lat. repugnare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPUGNÁ vb. v. displăcea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
repugná vb., ind. prez. 3 sg. repúgnă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A REPUGNÁ pers. 3 repúgnă intranz. livr. A inspira repugnanță; a produce repulsie; a displăcea totalmente. /<fr. répugner, lat. repugnare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A repugna ≠ a atrage
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)