REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine. 2. S. n. Substanță complexă folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revelatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REVELATÓR, -OÁRE adj. Care revelează. // s.n. Soluție cu care se tratează clișeul fotografic pentru a face să apară imaginea; developator. [Var. revelatoriu, -ie adj. / cf. fr. révélateur, cf. lat. revelator – care dezvăluie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REVELATÓR, -OÁRE I. adj. care revelează. II. s. n. developator. (< fr. révélateur, lat. revelator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REVELATÓR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spunător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materiale fotografice impresionate.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
revelatór adj. m., pl. revelatóri; f. sg. și pl. revelatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
revelatór s. n., pl. revelatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REVELATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care revelează. Un fapt ~. /<fr. révélateur, lat. revelatorius, ~a, ~um
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REVELATÓR2 ~oáre n. Soluție chimică folosită pentru developarea fotografică; developator. /<fr. révélateur, lat. revelatorius, ~a, ~um
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink