REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REȘEDÍNȚĂ s.f. Sediu, loc unde este instalată o autoritate sau o persoană oficială; localitate, clădire unde se află acest sediu. [Cf. fr. résidence, it. residenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REȘEDINȚĂ s. f. sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidență. ◊ locul în care locuiește temporar cineva. (după fr. résidence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REȘEDÍNȚĂ s. 1. sediu, (astăzi rar) rezidență, (înv.) sălaș, ședere, șezământ, (rusism înv.) stoliță. (~ guvernului.) 2. v. capitală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reședínță s. f. ședință
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REȘEDÍNȚĂ ~e f. 1) Sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; rezidență. 2) Clădire sau localitate unde se află acest sediu; rezidență. /<fr. résidence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink