RÁNIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁNIȚĂ s. rucsac, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Un alpinist cu ~ în spate.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rániță (ránițe), s. f. – Rucsac. Germ. Ranzen, prin intermediul rus. ranec (Sanzewitsch 208), cf. sb. ranac, ranca.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rániță s. f., g.-d. art. rániței; pl. ránițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÁNIȚĂ ~e f. 1) Sac care se poartă în spate și este folosit la transportarea lucrurilor necesare la drum; rucsac. 2) Geantă prevăzută cu curele pentru a fi purtată de obicei în spate de elevi; ghiozdan. /<rus. ranec
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink