RĂCOREÁLĂ, răcoreli, s. f. Faptul de a (se) răcori; răcoare, (concr.) boare, adiere răcoroasă. – Răcori + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂCOREÁLĂ s. v. răcoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răcoreálă s. f., g.-d. art. răcorélii; pl. răcoréli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink