RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂZÚȘ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂZÚȘ s. v. cățel, cordenci, otic, rangă, șurubelniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răzúș s. n., pl. răzușúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂZÚȘ ~uri n. 1) v. RĂZUITOR. 2) Daltă cu care se scobește în lemn. 3) Unealtă folosită la plivit, formată dintr-un mâner cu o lamă de metal la vârf. /a răzui + suf. ~uș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink