RĂȚIȘOÁRĂ, rățișoare, s. f. 1. (Zool.) Rățușcă. 2. (Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenușii, cu rostrul lățit, asemănător cu ciocul de rață, care atacă porumbul, sfecla, ovăzul etc. (Tanymecus). 3. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee perenă, cu rizom și frunze lungi, cu tulpina scurtă, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila). – Rață + suf. -ișoară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂȚIȘOÁRĂ s. 1. v. boboc. 2. (BOT.; Iris pumila) (reg.) stânjenel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rățișoáră s.f., g.-d. art. rățișoárei; pl. rățișoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂȚIȘOÁRĂ1 ~e f. (diminutiv de la rață) Plantă erbacee cu tulpina scurtă, cu flori mari, divers colorate, care crește prin pajiști. /rață + suf. ~ișoară
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂȚIȘOÁRĂ2 ~e f. (diminutiv de la rață) Insectă coleopteră, lungă, de culoare brună-cenușie, cu gura lățită, care atacă unele culturi agricole (porumbul, ovăzul, sfecla etc.). /rață + suf. ~ișoară
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink