RĂȚOIÁLĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi2; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] – Rățoi2 + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂȚOIÁLĂ s. v. răsteală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rățoiálă s. f. (sil. -țo-ia-), g.-d. art. rățoiélii; pl. rățoiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink