SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÂNCEÁLĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scânceálă s. f., g.-d. art. scâncélii; pl. scâncéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink