STRUNGULÍȚĂ, strungulițe, s. f. Diminutiv al lui strungă; strunguță. – Strungă + suf. -uliță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRUNGULÍȚĂ s. v. strunguță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strungulíță s. f., g.-d. art. strungulíței; pl. strungulíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink