SUCULÉNȚĂ, suculențe, s. f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi suculent; savoare. – Din fr. succulence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUCULÉNȚĂ f. Caracter suculent. [G.-D. suculenței] /<fr. suculence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUCULÉNȚĂ s.f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi suculent. ♦ Savoare, gust. [Cf. fr. succulence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUCULÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi suculent; savoare, gust. (< fr. succulence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUCULÉNȚĂ s. v. savoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUCULÉNȚĂ s. v. farmec.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suculénță s. f., g.-d. art. suculénței; pl. suculénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink