SLUT, -Ă, sluți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit; p. ext. (om) foarte urât, hâd. – Cf. ucr. slutyj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLUT adj. 1. v. urât. 2. v. desfigurat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Slut ≠ frumos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
slut (-tă), adj. – Urît, monstruos, diform, oribil. Sb. sluta (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Scriban). Der. din bg. splut „putred” (Cihac, II, 360), nu este probabilă. Rut. sluta, slutyi ar putea să nu provină din rom. (cf. Candrea, Elemente, 409). – Der. sluți (var. sluti), vb. (a urîți, a desfigura); sluțenie (var. slutenie), s. f. (urîțenie; pocitanie, lighioană); sluțitură, s. f. (hîrcă, hîzenie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
slut adj. m., s. m., pl. sluți; f. sg. slútă, pl. slúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SLUT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este lipsit de frumusețe și armonie; neplăcut la înfățișare; urât. Fată ~tă. /<ucr. sluty
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink