TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEORETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist care studiază problemele teoretice dintr-un domeniu al unei științe, al unei arte etc. ♦ (Peior.) Cel care se menține numai pe planul speculațiilor teoretice, neținând seamă de practică. [Pron. te-o... ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. théoricien].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEORETICIÁN, -Ă s. m. f. specialist care studiază problemele, aspectele teoretice. ◊ (peior.) cel care se menține numai pe planul speculațiilor teoretice. (după fr. théoricien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TEORETICIÁN s. 1. (înv.) teoretic. (~ al unui curent literar.) 2. v. ideolog.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
teoreticián s. m. (sil. te-o-, -ci-an), pl. teoreticiéni (sil. -ci-eni)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEORETICIÁN ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care se ocupă de teorie; om de știință care tratează probleme teoretice. [Sil. te-o-, -ci-an] /<fr. théoricien.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
teoreticiánă s. f. (sil. te-o-, -ci-a-), g.-d. art. teoreticiénei (sil. -ci-e-); pl. teoreticiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink