TIÁRĂ, tiare, s. f. 1. Coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale. 2. Mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. [Pr.: ti-a-] – Din fr. tiare, lat. tiara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIÁRĂ s.f. (Ist.) Acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare din Asia. ♦ Mitră papală formată din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TIÁRĂ s. f. 1. acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare orientale. 2. mitră papală, din trei coroane suprapuse. (< fr. tiare, lat. tiara)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TIÁRĂ s. (înv.) triregn. (~ papală.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tiáră s. f. (sil. ti-a-), g.-d. art. tiárei; pl. tiáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TIÁRĂ ~e f. 1) (la vechii perși și la alte popoare orientale) Coroană regală. 2) Mitră papală, constând din trei coroane suprapuse. [Sil. ti-a-] /<ngr. tiara, lat. tiara, fr. tiare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink