TUNSOÁRE, tunsori, s. f. Tuns1; fel de a (se) tunde; tunsură. – Tuns2 + suf. -oare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUNSOÁRE s. 1. v. tundere. 2. coafură, freză, frizură, pieptănătură, (Ban.) cofârță. (O ~ la modă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tunsoáre s. f., g.-d. art. tunsórii; pl. tunsóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TUNSOÁRE ~óri f. Mod de a tunde sau de a se tunde. /tuns + suf. ~oare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink