TĂGÁDĂ, tăgade, s. f. Tăgăduială. ◊ Loc. adv. fără (putință de) tăgadă = neîndoios, nedezmințit, sigur. – Din tăgădui (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂGÁDĂ s. v. contestare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăgádă s. f., g.-d. art. tăgádei; pl. tăgáde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂGÁDĂ ~e f. v. A TĂGĂDUI. ◊ Fără ~ a) în mod operativ; fără a aștepta mult; b) în mod sigur; neîndoielnic. /v. a tăgădui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink