VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VANITÓS, -OÁSĂ adj. Trufaș; înfumurat, îngâmfat. [Cf. fr. vaniteux].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VANITÓS, -OÁSĂ adj. plin de vanitate; orgolios, trufaș; înfumurat. (< fr. vaniteux)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VANITÓS adj. v. îngâmfat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vanitos ≠ modest, simplu
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. sg. vanitoásă, pl. vanitoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VANITÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care este plin de vanitate; orgolios; trufaș; infatuat. 2) (despre mani-festări ale oamenilor) Care denotă vanitate. /<fr. vaniteux
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink