VAPÓR, vapoare, s. n. Navă pusă în mișcare de un motor propriu. – Din ngr. vapori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VAPÓR s.m. (De obicei la pl.) Substanță aflată în stare gazoasă când temperatura e sub temperatura critică; abur. ◊ Cal-vapor = cal-putere. [< fr. vapeur, lat. vapor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VAPÓR s.n. Navă pusă în mișcare de un motor (cu abur). [< ngr. vapori].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
vapór (navă) s. n., pl. vapoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VAPÓR s. (MAR.) navă, vas, (rar) bastiment. (~ de mare tonaj.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vapór (-óri), s. m. – 1. Gaz, abur. – 2. (S. n.) Vapor, barcă. – Mr. pampore. It. vapore, fr. vapeur; mr., din ngr. παμπόρι. – Der. vaporiza, vb. (a se evapora); vaporizator, s. n. (aparat care produce vapori); vaporos, adj. (diafan, străveziu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vapór (navă) s. n., pl. vapoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vapór (substanță) s. m., pl. vapóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VAPÓR ~oáre n. Navă propulsată de un motor, care efectuează transportul maritim. /<it. vapore, lat. vapor, fr, vapeur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink