VIERMÁR, viermare, s. n. (Rar) Viermărie. – Vierme + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIERMÁR s. v. viermăraie, viermărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
viermár s. n., pl. viermáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink