VITALÍSM s. n. Curent în biologie, opus atât materialismului cât și spiritualismului, care explică procesele de viață prin prezența în organismul viu a unui principiu imaterial și incognoscibil, căruia îi sub subordonate toate procesele fizico-chimice. – Din fr. vitalisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VITALÍSM n. filoz. Curent idealist în biologie, conform căruia în organisme există forțe supranaturale, care dirijează procesele biologice. /<fr. vitalisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VITALÍSM s.n. Curent idealist în biologie, care explică procesele biologice prin prezența în organismele vii a unei „forțe vitale” speciale, incognoscibile și imateriale. [< fr. vitalisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VITALÍSM s. n. concepție idealistă despre natura vieții, care explică fenomenele acesteia prin prezența în organismele vii a unui principiu imaterial, animator, diriguitor (forță vitală, entelehie, suflet etc.). (< fr. vitalisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vitalísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink