VÂJ interj. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VâJ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de vânt, de curgerea năval-nică a unui lichid, de un corp care străbate cu viteză aerul). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vâj / vâj-vâj interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂJ s. v. bătrân, moș, moșneag.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vîj interj. – Imită șuierătura vîntului. Creație expresivă, cf. bîz, fîș etc. – Der. vîjii (var. vîjîi și der. săi), vb. (a șuiera, a urla; a trosni; a vibra; a țiui); vîjîială (var. vîjîitură), s. f. (șuierat, urlat); vîjîitor, adj. (care vîjîie, țiuie); vîjîitoare, s. f. (zbîrnîitoare, țiuitoare; Arg., cravată); vîjoi, s. n. (șuvoi), în Trans.; vîjîit, s. n. (vîjîire, țiuit). – Cf. vijelie.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vâj/vâj , vâj interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink