VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vânticél s. n., pl. vânticéle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂNTICÉL s. (MET.) vântișor, vântuleț. (Sufla un ~ cam rece.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vânticél s. n., pl. vânticéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink