ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABSOLVÉNȚĂ s.f. Terminare a unei forme de învățământ; absolvire. [< absolvent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
absolvénță s. f. absolvire (1). (< absolvent + -ență)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABSOLVÉNȚĂ s. f. Terminare a unui ciclu de învățământ (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABSOLVÉNȚĂ s. v. absolvire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
absolvénță s. f., pl. absolvénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink