ABSÍNT, (2) absinturi, s.n. 1. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. 2. Porție de absint (1). – Din fr. absinthe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. – Din fr. absinthe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară și aromatică, care conține o esență tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen și alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
absínt s. n. 1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică, de culoare verde, preparată cu pelin, anason și alte plante aromatice. – Fr. absinthe (lat. lit. absinthium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
absínt s. n., pl. absínturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
absínt m. (fr. absinthe d. vgr. apsintion, adică „fără dulceață”). Pelin. N., pl. urĭ. Rachiŭ verde preparat cu frunze și boboci de pelin. V. verdișor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ABSÍNT ~uri n. Băutură alcoolică preparată din pelin, anason și alte plante aromatice. /<fr. absinthe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink