ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABÁCĂ, abace, s. f. 1. Placă de piatră așezată deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești. – Fr. abaque (lat. lit. abacus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABÁCĂ s. v. nomogramă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ABÁCĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră așezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. /<fr. abaque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink