Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
ABĂTUT adj. (Mold.) Înclinat. Tu știi firea noastră și neputința cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. BUCOAVNĂ 1775, 62v.
Etimologie: abate.
Vezi și abatere.
Sursa: Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali