ADAMÍT, -Ă, adamiți, -te, s. m. și f. Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală. – Din fr. adamite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADAMÍT, -Ă s.m. și f. Adept al adamismului. [< fr. adamite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADAMÍT, -Ă s. m. f. eretic, adept al adamismului (1). (< fr. adamite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
adamít s. m., pl. adamíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ADAMÍȚI (< Adam) s. m. pl. Adepți ai unei erezii din sec. 2. Respingeau căsătoria pentru a nu propaga în lume păcatul originar și umblau goi, pentru a fi cât mai aproape de biblicul Adam. - eu nu văd definiția în DEX'09 – gall
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink