ADMINISTRATÍV, -Ă, administrativi, -e, adj. Care aparține administrației, privitor la administrație. ♦ Care emană de la un organ de administrație. ◊ Pe cale administrativă = prin organele administrației de stat. – Din fr. administratif, lat. administrativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADMINISTRATÍV, -Ă adj. Privitor la administrație, de administrație. ♦ Care emană de la un organ de administrație. [Cf. fr. administratif, lat. administrativus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADMINISTRATÍV, -Ă I. adj. referitor la administrație. ◊ care emană de la un organ de administrație. II. s. n. gospodărie. ◊ instituție de administrație. (< fr. administratif, lat. administrativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADMINISTRATÍV, -Ă, administrativi, -e, adj. Care aparține administrației, privitor la administrație. ♦ Care emană de la un organ de administrație. ♢ Loc. adv. Pe cale administrativă = prin organele de administrație. – Fr. administratif (lat. lit. administrativus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
administratív adj. m., pl. administratívi; f. sg. administratívă, pl. administratíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
administratív, -ă adj. (lat. administrativus). De administrațiune: funcțiune administrativă. Adv. Din punct de vedere administrativ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADMINISTRATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de administrație; privitor la administrație. Organe ~e. /<fr. administratif, lat. administrativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink