ADOLESCÉNT, -Ă, adolescenți, -te, s. m. și f. Persoană care este la vârsta adolescenței. – Din fr. adolescent, lat. adolescens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADOLESCÉNT, -Ă s.m. și f. Om ajuns la adolescență. [Pron. -scent. / < fr. adolescent, cf. it. adolescente, lat. adolescens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADOLESCÉNT, -Ă s. m. f. om ajuns la adolescență. (< fr. adolescent, lat. adolescens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADOLESCÉNT, -Ă, adolescenți, -te, s. m. și f. Persoană ajunsă la vârsta dintre copilărie și tinerețe. – Fr. adolescent (lat. lit. adolescens, -ntis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADOLESCÉNT s. tânăr. (Un ~ simpatic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adolescént s. m. (sil. -les-cent), pl. adolescénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adolescént, -ă s. (lat. adoléscens, -éntis). Care e în adolescență, flăcăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADOLESCÉNT ~ți m. Persoană ajunsă la vârsta adolescenței. /<fr. adolescent, lat. adolescens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink