ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. Alăturat, continuu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de cealaltă a laturii comune. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune. 2. Care se înrudește, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună și același vârf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. ♦ (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
adiacént (-di-a-) adj. m., pl. adiacénți; f. adiacéntă, pl.adiacénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ADIACÉNT adj. contiguu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ADIACÉNT adj. v. alăturat, înrudit, învecinat, vecin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adiacént adj. m. (sil. -dia-; mf. ad-), pl. adiacénți; f. sg. adiacéntă, pl. adiacénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adĭacént, V. adjacent.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADIACÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este alăturat prin natura lui; legat prin ceva comun; contiguu. Noțiuni ~te. ◊ Unghiuri ~te unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Sil. -dia-] /<fr. adjacen, lat. adjacens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
adjacent, -ă adj. (lat. ádjacens, -éntis, d. ad, la și jacére, a zăcea, a fi situat). Alăturat: țărĭ adjacente. Unghĭurĭ adjacente, care aŭ o lature [!] comună. – Și adĭacent.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink