AFUMĂTÓR s. n. v. afumătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
afumătór adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
afumătór, -oáre adj. Care afumă. Substanțe afumătoare: smirna și tămîĭa îs afumătoare. S. f., pl. orĭ. Instrument de afumat (căție saŭ cădelniță).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AFUMĂTÓR ~i m. Persoană care afumă. /a afuma + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink