AGAREÁN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân, turc sau tătar; mahomedan. [Var.: agarineán s. m.] – Din sl. agarĕaninŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGAREÁN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân; mahomedan. [Var.: agarineán s. m.] – Slav (v. sl. agarĕaninŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGAREÁN s. v. mahomedan, musulman, necredincios, păgân.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
agareán (-nă), adj. – Păgîn, necredincios. – Sl. agarĕninŭ (‹ ngr. ἀγαρήνος) de la numele Agar (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 338). – Der. agarenie, s. f. (înv., idolatrie, păgînitate); agarinesc, adj. (înv., păgîn).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
agareán s. m. (sil. -rean), pl. agaréni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agareán, -ncă s. (vsl. agarĭenínu). Vechĭ. Păgîn.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink