AGNÓMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGNÓMEN s.n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. [< lat. agnomen].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGNÓMEN s. n. poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. (< lat. agnomen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
agnómen s. n., pl. agnómene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink