ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
albăstrél adj. m., pl. albăstréi; f. sg. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALBĂSTRÍCĂ s. v. albăstrea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink