ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Din albastră + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBĂSTRÍȚĂ s. v. albăstrea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
albăstríță s. f., g.-d. art. albăstríței; pl. albăstríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa [!] vara). – Și albăstrea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALBĂSTRÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori albastre, care crește prin culturi de cereale. ~ de câmp. /albastru + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink