ALBÍȚĂ, albițe, s. f. 1. (Iht.) Obleț. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Alb + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBÍȚĂ, albițe, s. f. 1. (Iht.) Obleț. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Din alb2 + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBÍȚĂ s. (BOT.; Alyssum) (reg.) ciucușoară, disculeț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
albíță s. f., g.-d. art. albíței; pl. albíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
albíță f., pl. e (d. alb). Disculeț, o mică plantă erbacee cruciferă, cu florĭ galbene și apoĭ albe care crește pin [!] locurĭ aride (alyssum calycinum).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink