ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Alina + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Din alina + suf. -(ă)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
alinătúră s. f., g.-d. art. alinătúrii; pl. alinătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink