ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. (Rar) Altoire. [Pr.: -to-ia-] – Altoi2 + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. Altoire. – Din altoi2 + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
altoiálă s. f., g.-d. art. altoiélii; pl. altoiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink