AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muștiuc. – Din fr. embouchure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMBUȘÚRĂ s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă cu gura; muștiuc. [< fr. embouchure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMBUȘÚRĂ s. f. muștiuc (1). (< fr. embouchure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMBUȘÚRĂ s. v. muștiuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ambușúră s. f., g.- d. art. ambușúrii; pl. ambușúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ambușúră s. f., pl. ambușure
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
AMBUȘÚRĂ ~i f. Parte a unui instrument de suflat, pe unde se suflă aerul cu gura. /<fr. embouchure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink