Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
amóniŭ n. (d. amoniac). Chim. Combinațiune de azot și idrogen [!] (Az H4) care are toate proprietățile unuĭ metal. Există în amalgamă cu mercuru. Clorură de amoniŭ, țipirig.
Sursa: Dicționaru limbii românești