ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Din anevoie + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANEVOÍNȚĂ s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anevoínță s. f. → nevoință
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anevoínță f., pl. e (d. anevoĭe). Greutate, dificultate: mergea cu anevoință.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink