ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din. fr. enfilade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANFILÁDĂ s.f. Șir, serie de lucruri (clădiri, portice, colonade etc.) așezate în linie unele după altele. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. [< fr. enfilade].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANFILÁDĂ s. f. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel. ♦ (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. (< fr. enfilade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. – Fr. enfilade.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anfiládă s. f., g.-d. art. anfiládei; pl. anfiláde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANFILÁDĂ ~e f. Șir de clădiri, de coloane, așezate în linie dreaptă, formând un ansamblu arhitectural. /<fr. enfilade
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink