ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANOMÁL, -Ă adj. (Rar) Anormal. [< fr. anomal, cf. gr. anomalos – neregulat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANOMÁL, -Ă adj. care prezintă anomalie. (< fr. anomal, gr. anomalos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
anomál adj. m., pl. anomáli; f. sg. anomálă, pl. anomále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anomál, -ă adj. (fr. anomal, d. vgr. anómalos, d. an-, ne, și omalós, asemenea; it. anómalo). Neregular (maĭ ales în gramatică): verbe anomale. Adv. Se dezvoltă anomal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink