ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An2 + timp (după germ. Jahreszeit).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – Din an + timp (după germ. Jahreszeit).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANOTÍMP s. sezon, (înv. și reg.) timp, (înv.) stagiune. (Cele patru anotimpuri ale anului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anotímp s. n., pl. anotímpuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anotímp n., pl. urĭ (din an și timp, după germ. jahres-zeit). Timp al anuluĭ, sezon adică primăvara, vara, toamna saŭ ĭarna.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANOTÍMP ~uri n. Fiecare dintre cele patru diviziuni în care se împarte anul (primăvara, vara, toamna și iarna). /an + timp
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink